Daca in curtea ta ai pomi, fie ca vorbim de pruni, meri, peri, corcodusi sau caisi, cu siguranta nu doresti ca aceste fructe sa fie irosite si atunci cel mai simplu mod de a valorifica aceste fructe ar fi transformarea lor in tuica sau rachiu. Pentru acest lucru ai nevoie de un cazan de tuica.
Ce trebuie sa contina un cazan de tuica?
Un cazan de tuica se compune din cateva componente standard si anume:
Recipientul de fierbere – Peretii acestuia trebuie sa fie suficient de grosi pentru a rezista la temperatura si presiune inalta si sa aiba un capac etans pentru a nu pierde vaporii.
Capacul – leaga cazanul (recipientul de fierbere) de serpentina. Acesta trebuie sa fie bine fixat pentru a nu pierde vaporii pe la imbinari.
Teava de legatura – legatura dintre capac si serpentina se realizeaza prin aceasta teava.
Serpentina sau condensatorul – Este un tub lung in spirala introdus intr-un vas cu apa rece. Are rolul de a transforma vaporii de alcool in lichid.
Vas de racire – contine serpentina si are rolul de a mentine lichidul de racire la o temperatura optima pentru a permite condensarea vaporilor.
Pe langa elementele principale mai pot fi adaugate in componenta cazanului de tuica si catva elemente suplimentare utile, si anume:
Robinet de golire la cazan – ușurează curățarea.
Amestecător mecanic sau manual – previne prinderea borhotului de fund.
Termometru – ajută să controlezi temperatura (alcoolul începe să se evapore de la 78 °C).
Supapă de siguranță – importantă la modelele mai mari, ca să prevină suprapresiunea.
Cel mai bun cazan de tuica
Set Cazan de Țuică 35 Litri cu Amestecător, Racitor 60 Litri și Focar
Cazan din cupru de 35 litri, prevăzut cu amestecător mecanic integrat, pentru omogenizarea borhotului și evitarea arderii în timpul fierberii.
Termometru montat pe capac, pentru controlul precis al temperaturii.
Răcitor de 60 litri, fabricat din tablă de oțel galvanizat, cu spirală interioară din cupru (Ø 22 mm), eficientă în condensarea vaporilor de alcool.
Țeavă de legătură din cupru, pentru conectarea capacului cazanului la spirala răcitorului.
Focar din tablă neagră, robust, special proiectat pentru arzator pe gaz. Nu este potrivit pentru utilizarea cu lemne.
Set Cazan pentru Țuică – 60 Litri cu Răcitor și Amestecător Incorporat
Componența setului:
Cazan din cupru de 60 litri cu amestecător integrat și termometru
Răcitor de 320 litri, realizat din tablă galvanizată, cu spirală din cupru
Țeavă de legătură din cupru
Focar metalic pentru ardere cu lemne
Capacitate utilă de umplere:
Minim: 50% din volumul total
Maxim: 80–85% din volumul total
Materiale și grosimi:
Cupru electrolitic (99,97% puritate):
Capac: 1 mm
Perete lateral: 1.2 mm
Fund cazan: 1.8 mm
Focar: tablă neagră, grosime 1.5 mm
Răcitor: tablă de oțel galvanizată, grosime 0.55 mm
Țeavă și spirală: cupru Ø 28 x 1 mm
Sudură profesională cu aliaj Sn93Cu7 (fără plumb)
Vanzare si in rate
Cazan Tuica 120 L “Meks” Cupru Fara Amestecator
Volum Cazan: 120 L
Capacitate utilizabila(net) : 100 L
Volum vas de racire : 180 L
Focar inox: 1.2 mm
Bazin de racire inox : 0.8-1 mm
> Lungime Teava Legatura: 1m
> Lungime Serpentina: 3,8m
> Cazan: Fund – 1mm, Lateral: 0.8mm
> Capac, Teava Legatura, Serpentina din Cupru 99.97%: 1 mm;
> Focar/Racitor: Otel-Inox Feritic;
> Etansare cu apa intre Capac si Corpul Cazanului;
> Model Fara Amestecator !
> Include Termometru pe Capac;
> Nu include Tava Cenusar.
Vanzare in rate. Livrare cu flota proprie
Setul contine: Cazanul de tuica (200 litri) cu amestecator incorporat si Termometru – Racitor( 450 litri ) cu spirala din cupru, Teava de legatura, Focar pentru lemn.
Detalii tehnice Cazan: Racitor: Teava Comunicare: Volum: litri 200 450 Inaltime: mm 1750 1660 Latime: mm 950 850 2000 Greutate: kg 156 35 2.5 Materiale: Grosime / mm: Cazan din cupru 99.99% puritate 1,8 si 2,5 Focar: tabla neagra 1.5 Racitor: tabla otel galvanizata 0.55 Spirala si teava: teava din cupru Ø 40 x 1 Sudura Aliaj Cupru
Acest produs este proiectat pentru productia de tuica in cantitati medii si mari, menit uzului casnic. Toate capacitatile cazanelor au amestecator, care faciliteaza amestecarea usoara si previne arderea masei, orificii pentru umplere si golire care faciliteaza o manipulare usoara fara dezmembrarea cazanului. Incalzirea poate fii efectuata cu combustibil solid sau aragaz conectat la rezervoar casnic de gas butan.
Vanzare in rate
Cazan din cupru, inox sau aluminiu, ce sa aleg?
Pe piata sunt disponibile mai multe tipuri de cazane de tuica iar dupa materialul din care sunt construite intalnim:
Cazan din cupru
Avantaje:
• Conductor excelent de căldură → încălzire uniformă, risc mic să se prindă borhotul.
• Neutralizează compușii sulfuroși → rezultă un gust mai curat, aromă mai plăcută.
• Tradițional, recomandat de majoritatea producătorilor de distilate premium.
Dezavantaje:
• Necesită întreținere (curățare după fiecare folosire, altfel oxidează).
• Mai scump decât inoxul sau aluminiul.
• Mai moale ca metal, deci sensibil la lovituri și deformare.
Cazan din inox
Avantaje:
• Foarte rezistent, nu ruginește, nu se deformează ușor.
• Ușor de întreținut și curățat.
• Mai accesibil ca preț decât cuprul (în general).
Dezavantaje:
• Nu are proprietățile catalitice ale cuprului → aroma poate fi mai “grea” sau mai puțin rafinată.
• Transfer termic mai slab → poate exista risc de prindere dacă nu e bine controlată temperatura.
Cazan din aluminiu
Avantaje:
• Cel mai ieftin.
• Greutate redusă → ușor de manevrat.
Dezavantaje:
• Se oxidează ușor, ceea ce poate afecta atât gustul băuturii, cât și sănătatea.
• Nu e recomandat pentru contact prelungit cu alcool → reacții chimice posibile.
• Durată de viață mai scurtă decât inox sau cupru.
Recomandare generală:
Dacă vrei calitate maximă a țuicii – alege cupru.
Dacă vrei durabilitate și întreținere ușoară – inox e o alegere foarte bună.
Aluminiul e de evitat pentru distilate serioase, acceptabil doar pentru soluții temporare sau buget extrem redus.
Intrebari frecvente despre cazane de tuica
Din ce material sa fie cazanul? Cupru, inox sau aluminiu?
Cuprul pentru aromă, inoxul pentru durabilitate, aluminiul rar recomandat.
Ce capacitate ar trebui să aleg?
Uz casnic: 30–100 litri; producție mai mare: 150–200 litri sau mai mult.
Cum se încălzește corect cazanul de tuica?
Lemne (tradițional, dar greu de controlat) vs gaz/electric (modern, precis).
Cum se face etanșarea capacului?
In functie de complexitatea cazanului poti sa faci un amestec de făină și apă, lut sau cu garnituri.
Cum se întreține și curăță cazanul (mai ales cel de cupru)?
Spălare după fiecare utilizare, curățare de oxid, eventual o distilare „de sacrificiu” la început.
Este legal să dețin un cazan de țuică? Trebuie să-l declar undeva?
Da, se declară la autoritatea vamala de pe raza domicilului. Exista o procedura legata de acest aspect. Poate fi de folos acest document.
Care e diferența dintre țuică, rachiu și pălincă?
Țuica este doar din prune, o singură distilare; rachiul este obtinut din orice fruct; pălincă – dublă distilare, mai tare.
Cum se evită prinderea borhotului de fundul cazanului?
Cu un amestecător, foc controlat, uneori plăci de protecție.
Ce tărie are prima și a doua trecere?
Prima distilare: 20–30%; a doua (dublă distilare/pălincă): 40–55% sau mai mult.
Cât rezistă un cazan bun?
Cuprul și inoxul, întreținute corect, rezistă zeci de ani.
Istoria cazanului de tuica
Originile alambicului
• Antichitate (secolele I–III d.Hr.) – Primele forme de alambic apar în Egiptul elenistic, în special în cadrul școlii de la Alexandria. Se foloseau la obținerea esențelor și parfumurilor, nu a băuturilor alcoolice. Cel mai vechi dispozitiv asemănător este atribuit alchimiștilor greci și romani, cu mențiuni la Zosimos din Panopolis (sec. III).
• Evul Mediu timpuriu (sec. VIII–IX) – În lumea arabă, savanți precum Jabir ibn Hayyan (Geber) perfecționează aparatul și introduc termenul „al-ambiq” (în arabă الأنبق = vas/cap de distilare). De aici vine și numele actual, „alambic”. Arabii distilau alcool pentru medicină, uleiuri și ape aromatice
Răspândirea în Europa
• Secolele XI–XII – Prin intermediul maurilor și al traducerilor de texte arabe în Spania și Sicilia, alambicul ajunge în Europa.
• Secolele XIII–XIV – În mănăstiri, alchimiștii și medicii europeni încep să distileze vin pentru obținerea de „aqua vitae” (apa vieții), considerată inițial un elixir medicinal.
Alambicul și băuturile spirtoase
• Secolul XV–XVI – Distilarea trece din zona medicală spre cea alimentară. Țuica, pălinca, rachiul, grappa, coniacul și whisky-ul își au rădăcinile aici.
• Secolul XVII–XVIII – Perfecționarea alambicului din cupru în Franța, Scoția și Europa Centrală → se pun bazele producției moderne de cognac, whisky, rachiu de fructe.
• În spațiul românesc, distilarea fructelor (mai ales a prunelor) are tradiție de câteva secole, cu alambice simple de cupru încălzite pe foc de lemne. Țuica devine parte din identitatea rurală și culturală.
Citeste si despre cum spargi lemnele mai usor
Evoluția tehnică
• Alambicul clasic (Charentais) – folosit și azi la cognac, are formă de ceapă, serpentină de răcire și încălzire pe foc direct.
• Secolul XIX – apar alambicele continue (tip Coffey still) → eficiente, folosite la băuturi industriale (vodcă, gin, whisky de tip grain).
• Secolul XX–XXI – apar instalații moderne din inox, cu control digital al temperaturii și coloane de rectificare → distilare mult mai precisă, dar tradiționaliștii încă preferă cuprul pentru aromă.
În esență
Alambicul a început ca un instrument al alchimiștilor egipteni și arabi, a devenit apoi unealtă medicală, iar în câteva secole s-a transformat în aparat esențial pentru producerea băuturilor spirtoase care definesc multe culturi.
